Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

Archive for the tag “lume”

Conversation

A: I’m so glad we finally got together for a coffee! It’s been ages since we spoke. How are you?

B: I’m alright… I’m trying to recover from…

A: Oh, tell me about it! I have the most stressful life ever! You know I work at an Advertising company now and I’ve just been appointed CFO and I’m just trying to get my head around all the responsibilities I have now. Do you still work at that law firm?

B: No, I wasn’t going to…

A: You quit? Good for you!

B: No, I…

A: No need to explain. You look better now. Much better. The last time I saw you, you had some extra pounds on you. You almost look like a model now.

B: It’s because of the…

A: I’ve tried to lose some weight myself. I go to the gym four time a week and I’ve started a treatment at the spa. A bit too expensive, but it does the trick. Anyway… how’s your love life? Do you still go out with that nerd form college? I heard a rumor that you got married. Have you?

B: Yes, but…

A: Well… you should have expected that… the divorce rate is huge these days. If you’re lucky to keep a husband for more than 4 years it’s a record. I don’t want to get married. I was dating this photographer four month ago, but all he wanted is to take pictures of me… I dumped him. Now I’m between boyfriends. Metaphorically speaking. I spend my days with a horrible old guy. He takes me to the best restaurants. He’s loaded! But in bed… I have a cute model waiting to take care of me… if you know what I mean…

B: That’s really…

A: Great! I know! How are your parents?

B: They…

A:  Well, I sent my parents to a spa resort in Europe. It’s much better! They kept nagging me, every day! I’m enjoying a some peace and quiet. God! It’s so great talking to you! You’re still the girl I called my best friend! I could tell you everything!

B: Yes. You haven’t changed either. You’re still the self absorbed bitch from college, always talking about yourself, not giving a damn about others!

A: You are being a bitch right now! I invited you to lunch, I’ve asked how you are, about your life… There’s nothing wrong with sharing the same amount of information with you.

B: Really? And what have you learned about me so far? Have I got the chance to tell you that I was fired from that law firm four years ago because I wouldn’t take a case that has favoritism written all over it? Did you know that my husband died last year of cancer? And my parents died in a car accident three years ago. I lost all that weight because of the stress. But it doesn’t matter, to you, or to anyone else. Anyway. I wouldn’t have agreed to meet you today, but I had to. It was not a social lunch. I am the new CEO in “your” big Advertising company, therefore you work under me. I wanted to tell you that due to some irregularities in your financial reports I’ve come to the conclusion that you have been stealing from this company for the last three months. So I’m here to tell you you’re fired. Have a nice day!

Advertisements

Friendship

Do you know who your best friend is? A simple question. But before you decide it’s a silly question and you want to say “of course I know who my best friend is!” I want you to define the concept. What is a best friend? Lets pretend for a second that being a best friend was a job and you really needed to hire someone. What would his/her resume look like? Who would be good at this job? What qualities should that person have? Maybe he/she must be a good listener. Or maybe someone who knows how to have fun. What do you do with your best friend? Go shopping? Talk for hours and hours about anything? Watch movies? Why is your best friend your BEST friend? What is the quality that gives him/her that superlative?

A different view of this discussion is the one that includes both individuals in a friendship. You can’t have a best friend unless you are one. Your friend can be a good listener, but do you listen back? He/she comes to your help whenever you need it, but do you do the same? You can call him/her in the middle of the night because you got dumped, but if you’re the one being called, how do you react? Now that you’ve answered all these questions, I believe the first one needs a bit of editing. Do you have a best friend?

În căutarea talentului (III)

“Muzica este strâns legată de sentimente. “, gândea Alice în timp ce mergea leneş prin parcul gol. Era o oră mult prea matinală pentru o plimbare prin parc, mai ales sâmbăta, însă ea nu mai putea să stea în casă. Nu dormise foarte bine noaptea trecută şi simţea nevoia de mişcare. Gândurile îi zburau de la prima restanţă pe care o avea, la presiunea părinţilor, până la incapacitatea ei de a se “înţelege” cu instrumentul ei preferat. De două săptămâni chitara zăcea rezemată de peretele din spatele uşii. S-a uitat de două ori cu ură la ea, de parcă ar fi fost singura vinovată pentru nereuşitele din viaţa ei.  “Cât timp voi fi încărcată cu sentimente negative, nu voi putea reuşi. Poate că ar trebui să îmi dau mai mult silinţa. Sau poate că ar trebui să caut un alt profesor. Dar la ce bun? Teoria o ştiu. Cu practica stau mai prost. Nici cel mai bun profesor din lume nu poate să mă înveţe ceva ce ar trebui să vină de la sine.” Amalgamul de gănduri şi sentimente ce zăceau în Alice în acel moment a pus stăpânire pe simţurile ei. S-a aşezat pe prima bancă întâlnită şi s-a întins. Şi-a îndreptat privirea spre cer şi a rămas nemişcată.

-Te simţi bine?

Alice se ridică speriată la auzul acelei voci puţin prea groasă dar plăcută. Din spatele câtorva şuviţe ce îi acoperea fruntea şi sprâncenele o priveau doi ochi verzi, deschişi larg, ce aveau un aer îngrijorat.

-Bună! Iartă-mă că te-am speriat. Te-am văzut întinsă pe bancă, şi din moment ce nu păreai a fi unul din acei boschetari nespălaţi, m-am gândit că îţi este rău.

Nu putea să vorbească. Tot ce a putut face în acel moment a fost să zâmbească cât de drăguţ a putut. Se mai liniştise puţin. Iar apariţia baiatului cu ochii verzi i-a luat puţin gândul de la problemele ei. A rueşit într-un final să scoată câteva cuvinte, pentru a nu fi nepoliticoasă.

Citeşte mai departe

Am cucerit cerul

BuncărAcest sfârşit de săptămână a trecut la fel de repede ca celelalte. Pot însă spune că a fost pretrecut mai cum folos. Mi-am permis să visez că zbor. Şi ca totul să fie cât mai aproape de realitate, am făcut o mică escală la Muzeul Aviaţiei.

Când am ajuns la intrarea în muzeu eram singurii vizitatori. Intrarea a fost gratis. Paznicul ne-a condus fără grabă pe aleea principală spre casa muzeului, un fel de buncăr aranjat cu bun gust, unde pereţii sunt acoperiţi cu poze vechi, articole de ziare, documente, portrete, medalii şi multe alte asemea lucruri legate bineînţeles de lumea aviaţiei. În centrul sălii, în jurul unei piste improvizate se găsesc câteva modele de avioane vechi, un camion imes (am presupus că e radarul, după antena gigantică care stătea falnică pe el, păzind întreaga sală), câzeva manechine întruchipând piloţi faimoşi, un tun de artilerie, o paraşută foarte colorată de care statea atărnat un manechin cam speriat şi câteva instrumente de comunicaţii, foarte vechi. O mică istorie a fiecărui lucru expus întâmpină privitorul fără a-l plictisi.Am terminat turul şi am ieşit în curtea muzeului. Lift-off

Căteva alei înconjoară un număr semnificativ de aparate de zbor, de la avioane de vânătoare, de luptă, pănă la elicoptere şi rachete. Deşi timpul şi-a pus de mult semnul asupra lor, imobilizândul-e la pământ pentru totdeauna,  sunt într-o stare destul de bună. Unele au fost revopsite, altele sunt părăsite încet încet de vechiul strat de vopsea, dându-le un aspect şifonat.  Unul dintre avioane este neatins de culoare. Metalul gri, cu căteva locuri ruginite, străluceşte aproape orbitor în lumina soarelui. Un altul, care pare mai modern, îşi poartă numele cu mândrie, scris cu bleu pe corpul albastru: SNIPER.  “Face to face” cu el stă un avion mic, de culoare galbenă, care seamănă cu Cesna-urile din filmele vechi. Mitralierele vechi ce apărau împotriva atacurilor aeriene stau împrăştiate printre avioane. Elicopterele sunt cele care nu o duc prea bine. Uşor aplecate, lovite mai mult de trecerea timpului, ruginite, cu elicele uşor curbate spre pământ stau în colţul cel mai îndepărtat al curţii, încercând parcă să se ferească de ochii vizitatorilor.

Citeşte mai departe

Post Navigation