Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

În capcană

Albinele nu trăiesc mult. Nu toate, căci sunt multe specii şi subcategorii ale speciilor respective. 35-40 de zile. Cam atât. Ce poţi face în 40 de zile? Ca om, să zicem că profiţi, te lupţi, încerci să faci cât mai multe. Dar o mică faptură care trebuie să se ferească la fiecare bătaie din aripi să nu fie lovită de oamenii ignoranţi, cum poate să îţi petreacă puţinele zile pe care le-a primit? După spusele experţilor (apicultori) aceste creaturi fac mai multe decât  orice altă insectă. Aşa o fi.

De ce am făcut această scurtă şi puţin dramatică introducere? Pentru că am văzut o albină. În autobuz. După ce că trăieşte puţin, mai era şi prinsă în cuşca ambulantă pe care scrie cu portocaliu-digital “368”. Zumzăia neliniştită şi zbura de la un capăt la celălalt al autobuzului, căutând o ieşire. Geamurile toate erau închise. Când se deschideau uşile, se lovea de oameni. A decis să umble dealungul geamului. Era mai în siguranţă. O urmăream fără a mişca, cu speranţa că cineva va deschide totuşi un geam. Era mult prea cald. Dar nu l-a deschis nimeni. Ajungea sus, se lovea de margine şi cădea din nou la baza geamului. O lua de la capăt. După căteva încercări, în cădere, şi-a reluat zborul bezmetic şi inutil.

– Ah! M-a înţepat! Urăsc insectele! Oh nu. Acum o să se umfle. Şi nici nu am mânecă lungă ca să o ascund!

Se lipeşte iar de geam. Probabil că s-a rănit în timp ce o înţepa pe cea al cărui comentariu l-am redat, căci urca foarte încet de data asta. Şi în timp ce urca lăsa în urmă o dără subţire de lichid transparent. Veninul? Nu pot spune sigur. A mai făcut drumul de două ori. A treia oară s-a oprit la jumătate. Timp de două staţii nu a mai făcut nici o mişcare.

Cineva a deschis într-un final un geam. Încurajam cu gândul biata albinuţă. Stigam muteşte “Hai, acum e şansa ta! Continuă drumul şi o să scapi!” Am zâmbit. Eram amuzată de propriile-mi gânduri. Dar vroiam ca vietatea aceea mică să îşi trăiască zilele rămase în libertate. Am ales să nu cobor la staţia mea. Am decis că e util să merg o staţie pe jos înapoi. Doar ca să fiu sigură că albina scapă. La prima a trebuit să cobor. Am lăsat-o acolo, la jumătatea geamului, imobilă.

Eu ce o să fac în următoarele 40 de zile?

Advertisements

Single Post Navigation

One thought on “În capcană

  1. someone in the dark on said:

    Eu ce o sa fac in urmatoarele 40 de zile? O intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem in fiecare zi.
    Eu ce o sa fac azi? Sa ne aducem aminte in fiecare zi, ca o alarma obsesiva, enervanta in zorii zilei, ca poate fi ultima. Tu ai regreta daca azi ar fi ultima ta…zi?
    Eu una da.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: