Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

(N-)Ai carte, (n-)ai parte!

Discuţie între doi elevi de liceu:

– Ţi-ai făcut mă tema la franceză?

– Nu! M-am uitat în carte şi nu am înţeles nimic.

– Bă! Eu nu am nici cartea! Ăştia cred că eu vin la liceu să învăţ franţuzeşte? Eu vin să mă distrez!

Când s-a trecut de la rolul şcolii de a educa individul, de a-l introduce în societate cu ceva în cap pentru a se descurca, la rolul de divertisment? Cred că nu eram trează când s-a produs schimbarea. Am parăsit instituţia numită liceu de puţin timp. În vară se face un an. Dar oameni buni, când eram în liceu, încă se ţinea de funcţia educativă a lui. Bine, se chiluea în fiecare vineri de la ultimele 2 ore, lunea veneau zece inşi la primele ore, mai aveam certuri cu profesorii, dar din câte imi amintesc, învăţatul era învăţat. Şi în orice caz nu susţineam în gura mare că noi venim la şcoală să ne distrăm. Sau poate am fost un caz mai aparte. Greşesc?

Advertisements

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: