Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

În căutarea talentului (II)

Privea furioasă spre chitara rezemată de marginea acoperişului şi nu putea să işi scoată din minte cuvintele băiatului cu părul lung.  Cum a îndrăznit acel pletos să îi spună ei că nu are faţă de chitaristă? De când iţi trebuie “faţă” ca să cânţi la chitară? Era furioasă. Vroia să urle cât o ţin plămânii însă mai avea încă un gram de raţiune care o împiedica să îşi elibereze presiunea din suflet. Se plimba încontinuu de la un capăt la celălalt al acoperişului. Nu mai simţea nici frigul, nici durerea cauzată de grandioasa ei căzătură pe scări de dimineaţă. Nu a fost o săptămână bună. S-a certat cu cea mai bună prietenă, de două zile nu mai vorbeşte nici cu parinţii ei iar la facultate abia se ţine pe linia de plutire.

“Gata! M-am săturat! Nu e de mine.”

Porni încrezătoare spre chitară, o apucă cu o singură mână şi o suspendă în aer, pregătită să îi dea drumul în gol. Nu mai simţea nimic. Mânia dispăruse, îl uitase pe pletos, uitase cearta cu Ana, cu părinţii ei. În momnetul acela toată săptămâna tumultoasă care tocmai se terminase parcă nici nu existase. Stătea în picioare, foarte aproape de margine, şi tot ce vedea era linia subţire dintre blocurile statice şi cer. Era mult prea linişte. Îşi auzea doar respiraţia. Privea fără să clipească spre acelaşi loc, apoi nu îl mai observă nici pe acela. Nu mai simţea nici trecerea timpului. Lătratul răguşit al unui câine o făcu să tresară. S-a dezechilibrat şi uitând că are chitara în mână, i-a dat drumul.

Stătea în genunchi, aplecată peste bordură şi privea bucăţile de lemn împrăştiate pe asfaltul din faţa blocului. Unicul felinar de pe străduţa pustie arunca o lumină portocalie pe rămăşiţele instrumentului. Totul părea desprins dintr-o poză făcută de un amator, la întâmplare. Zgomotul întâlnirii dintre asfalt şi chitară plutea încă în jurul lui Aliss. Degeaba îşi acoperii urechile cu palmele. Sunetul zburda liber în mintea ei şi antrena involutar toate amintirile ce păreau aruncate de mult în colţurile întunecate ale memoriei. Cuvine dure aruncate la nervi, imagini dureroase pe care încercase să le uite, întâmplări ce păreau ireale, toate răbufneau în mintea ei cu o putere şi o viteză incredibilă, fără ca ea să aibă control asupra lor.

Întinsă pe spate, îşi luă mâinile de la urechi, deschise ochii şi rămase nemişcată pe smoala rece a acoperişului. Cu fiecare minut petrecut privind spre cerul acoperit de nori, hazardul din mintea ei începea să se estompeze, până când tot ce rămase era liniştea rece a nopţii. Încerca să-şi amintească sunetul corzilor lovite de pană însă tot ce îi revenea în minte era zgomotul asurzitor de care abia scăpase şi imaginea chitării împrăştiate pe asfalt. Chitara nu mai putea să îi încânte auzul. Odată cu ea au pierit şi sunetele liniştitoare ale fiecărei corzi, de la cel mai gros până la cel mai ascuţit. Nu o să mai simtă asprimea corzii şase iar coarda cea mai subţire nu o să îi mai străpungă pielea degetelor.  Nu o să se mai sprijine gânditoare cu bărbia pe curba fina a corpului chitării. Tot ce i-a mai rămas este pana. O scoase din buzunar şi o privi confuză. “Sunt ca această pană. Ea a rămas fără esenţa ei, fără corpul ei, fără cele şase corzi pe care le mângâia cu plăcere de fiecare dată. Eu am rămas fără sprijin, fără o parte din mine şi mai ales, am rămas neîmplinită. Nu voi şti niciodată cum este să iţi arăţi sufletul prin muzică. Am pierdut.”

O lacrimă se scurse uşor pe obrazul îmbujorat şi un oftat rupse liniştea. Aliss închise ochii şi îşi acoperii din nou urechile. Adormi. Vântul pornit din senin o trezi brusc. Speriată se ridică şi privi în jur apoi la ceas. Nu trecuseră decât zece minute de când urcase aici. Când s-a întâmplat totul? Lângă ea, sprijinită de bordură se afla chitara. Întinse mâna şi o trase spre ea, o aşeză în braţe  şi, zâmbind, îşi lipi obrazul de lemnul rece şi lucios.  “Nu am pierdut.”

Advertisements

Single Post Navigation

2 thoughts on “În căutarea talentului (II)

  1. Aliss trebuie sa isi adune fortele si sa nu se lase. Chitara este de fapt ea. Asa ca niste vorbe aruncate de un oarecare nu trebuie s-o sperie. Sa isi revina repede!
    Ma bucur ca ai continuat povestea. Astept cu interes partea a treia:*

  2. someone in the dark on said:

    Foarte frumos. Foarte frumos scris… expresii inedite, combinatii savuroase de cuvinte.
    De abia astept continuarea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: