Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

În căutarea talentului

Aliss încearcă de vreo zece minute să deschidă lacătul cu agrafa neagră de metal, dar se pare că nu este la fel de uşor ca în filme. Reuşeşte într-un final, iar uşa de fier care desparte etajul zece de acoperiş se deschide fără zgomot. Cele opt trepte le parcurge fără osteneală, deschide trapa şi pustiul negru al cerului i se dezvăluie deasupra capului. Nu au apărut stelele încă. Cele -2 grade se pare că nu o deranjează, cu toate că obrajii îi sunt deja îngheţaţi iar nasul ascuţit a prins tenta de roşu specifică anotimpului. Închide trapa uşor şi constată că este un loc bun de aşezat. Îşi dă jos din spate chitara, o scoate din husă şi se aşează în poziţia clasică, cu genunchiul stâng mai ridicat, cu măna stângă strâns prinsă de grif şi cu cea dreaptă sprijinită lejer de corpul chitării.

A sperat la un subit debit de inspiraţie aici sus. Noaptea, cerul, zgomotul înfundat al oraşului, luminile blocurilor, toate desprinse din cadrul imaginar al visului de săptămâna trecută, perfect transpuse în realitate. Tot ce lispeşte este muzica. Muzica ei, sunetele celor şase corzi, perfect acordate. Îşi încălzeşte palmele, îşi trosneşte degetele, fără a simţi durere, căci i-au amorţit din cauza frigului, şi loveşte cu putere corzile. Sunetul metalic produce ecou, devine din ce în ce mai slab, stingându-se într-un final şi lăsând în urmă acelaşi vuiet sumbru al oraşului cufundat în braţele somnului.

“Nu pot să cred că m-am luat după un vis stupid. Hai Aliss, eşti mult mai raţionlă de atât. Unde ţi-a fost capul? Recunoaşte că nu ai spiritul creator în tine. Unii se nasc poeţi, muzicieni, pictori sau actori alţii pur şi simplu oameni. Cei ca mine se pare că nu sunt meniţi să aibă un talent, ceva cu care să-şi umple timpul şi care să îi reprezinte, să le dea o valoare. Cu pictura nu a mers. Domnul Petraşcu s-a chinuit să îmi scoată la iveală <<talentul adânc scufundat în fiinţa noastră>>. S-a lăsat păgubaş într-un final, după sutele de coli măzgălite cu tentative creative. Nici cu lirica nu am scos-o la capăt. Cele şase poezii-cişeu confecţionate de fluxul meu ideatic au fost acid criticate de profesoara de română din liceu. Am fost şi la câteva preselecţii pentru roluri minore în piese de teatru. Cel mai drăguţ răspuns la interpretarea mea a venit din partea unui actor destul de experimentat: <<Talent actoricesc nu ai, dar poate o să ai succes în alte domenii. Încearcă muzica.>>. I-am luat sfatul, dar se pare că nici acest domeniu nu dă roade. Două luni de pregătiri intense, două luni în care profesorul de chitară a reuşit să mă înveţe notele, acordurile şi chiar un început de melodie. Dar când a venit vorba să compun eu ceva…pauză. Poate am greşit instrumentul. Trebuia să imi iau o trompetă. Ar fi fost ciudat totuşi să urc la ora asta pe bloc şi să cânt la trompetă. Sinistră imagine.”

Cu frigul adânc instalat în oase, Aliss s-a hotărât să mai dea o şansă instrumentului pentru care a făcut multe sacrificii, şi a decis să urce aici, la fiecare sfârşit de săptămână. “În visul meu erau şi stele. Poate ele sunt cheia menită să deschidă seiful unde a fost aruncat talentul meu de compozitoare. Sau poate nu. ”

Va urma.

Advertisements

Single Post Navigation

One thought on “În căutarea talentului

  1. Sa continue…ca inceputul e foarte promitator:*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: