Puzzle of thoughts

The world is a puzzle that has missing pieces

Vine moşul!

Pe la 5 anişori, la ora asta  eram lipită cu nasul de geam şi aşteptam să-l vad pe bătânul Moş Crăciun cu sacul în spate. Ma băgam în plapumă, mă prefăceam că dorm iar când pleca mama din cameră iar mă postam la fereastră. Nu vreau să par melancolică dar Craciunul are un farmec aparte când eşti mic. Pe lângă atmosfera din ajun când bucătăria arăta ca un laborator gastronomic iar întreaga casă era plină de arome, de la sărmăluţe pâna la mirosul de brad, mai era şi inocenţa specifică copilăriei, nerăbdarea simţită în noaptea în care moşul se pregătea să ne pună sub brad cadourile mult aşteptate.

Astăzi, casa înca miroase a sarmale (a brad nu, cel artificial fiind “la modă”), a cozonac (cel mai bun) dar nerăbdarea nu-şi mai face simţită prezenţa. Se spune că suntem maturi şi că nu mai credem în Moş Craciun. Păcat. Totul ar fi fost mai…mistic, mai plin de semnificaţii, nu doar o sărbătoare care iţi lasă o gaură în buget şi iţi aduce câteva kilograme în plus.  Iar încălzirea globală a mai tăiat puţin din farmecul sărbătorilor. Bătăile cu zăpadă, datul cu sania, omul de zăpadă al cărui nas se încăpăţâna să nu stea la locul lui, toate acestea au dispărut. Decembrie, lună de iarnă, fără zăpadă. Presimt că vacanţa nu va mai fi la fel de frumoasă.

Advertisements

Single Post Navigation

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: